Jubileul regelui

Caracterul unic al aniversării de 90 de ani a Majestăţii sale, Regele Mihai I, a fost marcat în 2011 printr-o serie de manifestări care au antrenat nu doar familia regală şi unele dintre familiile domnitoare din Europa şi din lume, dar şi întreaga societate românească. Invitaţia adresată Regelui de a vorbi în faţa Parlamentului României, convocat în Şedinţă solemnă, a însemnat reluarea unei tradiţii care fusese întreruptă brutal de regimul comunist şi reintrarea într-o normalitate pe care românii păreau că au uitat-o. Cartea de faţă se doreşte a fi un omagiu cu ocazia aniversării unei personalităţi politice care a reprezentat, prin viaţa şi activitatea sa, un model de urmat pentru poporul român. Mai întâi a fost, desigur, caracterul unic al aniversării de 90 de ani a tatălui meu, Regele Mihai. Când, anul trecut, Principele Radu şi cu mine am avut prima întâlnire cu echipa Palatului Elisabeta pentru a pune pe hârtie şirul celebrărilor, ne-am dat seama cu toţii că va fi munca cea mai frumoasă, mai înălţătoare, şi că vom pregăti cea mai plină de semni­ficaţii sărbătoare trăită la Palatul Elisabeta, de la venirea noastră în ţară, în mai 2001. Cel mai longeviv om de Stat din întreaga istorie a României, singurul rege al lumii care a supravieţuit 84 de ani propriei încoronări, singurul şef de Stat în viaţă care a condus ţara şi armata ei în al Doilea Război Mondial – acesta este Regele Mihai. Au venit la sărbătoarea Regelui invitaţi din ţară şi din toate colţurile Europei, din Rusia, Bulgaria şi Serbia, ori din Marea Britanie, Franţa şi Portugalia. Au fost prezenţi musafiri din America şi din Orientul Mijlociu. Personalităţi regale şi politice, ştiinţifice şi artistice, militare şi diplomatice, din domeniul economic şi din cel educaţional, oameni de toate vârstele şi de toate religiile au adus, la Bucureşti, omagiul lor unui om care defineşte, prin curajul şi credinţa sa, prin ţinuta morală şi publică, un întreg secol românesc. Dar, mai apoi, a fost extraordinara primire din partea societăţii româneşti. Ştiam că exemplarei prezenţe a Regelui, de-a lungul deceniilor, alături de Naţiunea lui, nu i se putea răspunde altfel decât cu iubire şi respect. Mai ştiam că, în ultimii ani, efortul Familiei Regale de a fi utilă ţării a adus recunoaştere şi apreciere din partea societăţii româneşti. Dar nici unul dintre noi nu a crezut că întreaga suflare românească va vibra astfel la Jubileul de 90 de ani al Majestăţii Sale Regelui. A fost mai mult decât încredere, admiraţie şi respect. A fost un fel de zid al afecţiunii şi al nevoii de Rege, ridicat pentru a ocroti ceva de care avem noi înşine, ca Naţiune, nevoie. Un om care să ne reprezinte demnitatea, mândria şi speranţa. Toţi colaboratorii noştri au depus un efort admirabil pentru reuşita celebrărilor din întreg anul 2011. Ne-am gândit că munca a doi dintre ei ar putea fi oferită, cu folos, cititorilor, sub forma unui album de fotografii al Jubileului, publicat imediat după încheierea festivităţilor. Ioan-Luca…